sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Invataturile unui calugar

www.reiki-univers.ro
In societatea complicata in care traim, am intalnit zilele trecute
un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform
terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
"Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las
Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit
la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si
apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare
bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este
cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa
chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om
patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa
stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul
deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea
noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le
pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina,
alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il
numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu."

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi
era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
"Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si
gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur ci cum il
privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in
tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te
rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti
linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se
deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine,
sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si
uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta
sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure
drumul catre Cer."

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
"Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o
neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci
intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai
exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti
neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din
cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga
viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde
trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor
oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in
care o reflecta."

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in
care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de
oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte
linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea
multimea.
"Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii,
judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti,
si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este
curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga
prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva".
Si m-a intrebat:"ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce
iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea
vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti
cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta
neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta
mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din
viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care
epuizeaza."

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
"Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si
vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se
intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o
stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere,
aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se
exprime prin tine".


L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea
de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze
ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa
este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile
vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu
sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era
sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant.
Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a
pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si
Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
"Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a
indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se
pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au
concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai
important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile
sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in
lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il
simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu
Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar
sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este
fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga
impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii
nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de
temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu
Dumnezeu."

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
"Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu
in tacerea mea."
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si
auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob
imens de lumina deasupra capului lui.


Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din
jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
"Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii
lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de
respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe
Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l
aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa
vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu
un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat
se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din
sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge
sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit
de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea
va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in
sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei
sufletului lui."


La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma
framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa
fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot
eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar
neapartinand ei si mi-a explicat:"cand faci ceva cu toata inima lasi
puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu
binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa
toti suntem egali."



Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar
adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi,
caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.

   Nu eu sunt protagonistul conversatiei...este un mesaj primit fara a specifica cine este persoana care povesteste. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu